Soparla s-a intors. A alungat-o un vis urat si a manat-o dorul de cactus. Pentru ca si-a amintit ca el a fost, candva, si si-a amintit ca il lasase in ograda, in fata casei sale. Era aproape sigura ca nu mai gaseste cactusul. A avut un vis urat, ca o premonitie.
Visase ca el era in pat iar ea, pe scaun. Plangea si avea ochii albi.
Avea ochii albi, exact ca ai batranei care se mira ca in satul ei era mereu iarna si careia i-a dat pana cea bruna, iar cand aceasta si-a recapatat, miraculous, vederea, si a vazut soparla_verde_roz_cu_pene_colorate, s-a mirat ca soparlele au pene.
Cele 30 de ghivece sunt pustii, iar tu ai lasat urmele unei dureroase dezradacinari si ai plecat. Tarana e inca proaspata si infoiata, de parca te-ai smuls din radacini chiar acum, chiar inaintea venirii mele.
Cactuse, daca mai ai vreun spin, vino si da-mi-l, sa te pot vedea si sa ma mir ca inca mai ai burtica si ca esti chel, ca un Sandel.
No comments:
Post a Comment