dar tu esti un cactus, si nu-ti pasa!!

Era o casa foarte veche, boiereasca. Nimeni nu mai locuia aici, dar printre ruine, un cactus, se putea simti boier.
Incotro ai apucat- o ? Aici nu mai esti pe dealuri, esti pe strazi ; printre gauri de canalizare si caini curiosi, inraiti in fata unui ceva nou. Asa, ca si oamenii.

Ce ar putea sa ti se fi intamplat ? Cel mai bun lucru era sa fii ridicat de pe jos si luat de o batranica gospodina, sa te puna la geam si sa-i tii de urat ; atunci cand se uita peste acoperisurile casutelor, tu aveai sa pari cocotat pe un horn sau pe o streasina .

Cel mai firesc era sa trezesti nedumerirea trecatorilor si sa te ocoleasdca. Sau sa-ti dea cu piciorul vreun oarecare.

Cel mai neplacut lucru era sa fii scuipat sau injurat si, cel mai inspaiamantator lucru, era sa fii, pur si simplu, calcat in picioare. Dar te vei obisnui cu asta. Trebuie sa te obisnuiesti. Acum, esti printre oameni.

Acum, ai iesit in lume.